Într-un recent supliment literar al revistei 22 (nr. 803), Ştefan Agopian poartă cu Gabriela Adameşteanu o discuţie de o viguroasă incorectitudine politică. El susţine - şi ea îl aprobă - că şi înainte de '89, "sub comunişti", cum se zice lejer şi popular, au apărut capodopere literare sau, mai calm, cărţi rezistente artistic. Nu e o idee larg împărtăşită, ba dimpotrivă: de peste un deceniu, s-au instalat, într-un fel de corectitudine intelectuală, ignorarea, dispreţuirea, minimalizarea a tot ce s-a tipărit cu "viza poliţiei/cenzurii" comuniste. O extremă politizare - conjunctural îndreptăţită de anticomunism, dar în nici un caz purtătoare de adevăr integral - a guvernat şi încă guvernează judecata critică şi estetică. Pe scurt şi pedestru: dacă "i-au dat drumul" (ca de la închisoare...), dacă au ştampilat o carte cu "bun de tipar" înseamnă "că le-a convenit", că "n-a mai avut probleme", iar dacă n-a avut probleme şi n-au interzis-o, de unde să mai fie şi o capodoperă? Situaţie de o stupiditate atroce - valoarea era conferită de cenzură, de Securitate, de ce lăsau sau tăiau în funcţie de politica internă şi externă la zi, de celebra sintagmă "Congresul IX", care "a dat drumul obsedantului deceniu" cu samavolniciile trăite "sub Dej". "Agop" (cu autoritatea romanelor sale trecute şi pe lista "cărţilor supravieţuitoare", fără semne de întrebare, propusă de revista Vatra) îi spune Gabrielei Adameşteanu, care şi ea (cu Dimineaţa pierdută, cu acea coană Vica de dimensiunea unei descoperiri literare) poate privi drept în ochi "problema": "Am prieteni care au citit acum, proaspăt, Ingeniosul bine temperat al lui Mircea Horia Simionescu şi au căzut muţi de admiraţie. Au spus: există aşa o carte la noi? Da, uite, există. Dar, după gustul meu, Matei Iliescu a lui Radu Petrescu e chiar o capodoperă şi care nu-i atinsă de nici o problemă politică... O carte care rezistă extraordi