Dumitru Sechelariu este pe muchie de cuţit cu legea. "În viaţă, nici o plăcere nu costă prea mult." Plăcerea l-a costat o anchetă PNA şi un dosar cu mai bine de 12 volume. Un tablou de familie ar arăta cam aşa: Sechelariu, o imagine dobîndită cu sîrg de pe vremea cînd şi-a jurat "într-o zi, toţi veţi fi angajaţii mei", alături de cea a cumnatului Corneliu Iacubov, lipsit de RAFO, în dreapta, fratele Sergiu, urmează Umbrărescu, constructor de drumuri naţionale şi europene şi, figura ce încă mai răsuceşte bagheta magică, Viorel Hrebenciuc. O qinta royală ce stagnează pentru următoarea mişcare. În urmă cu cîţiva ani, cînd încă numele Sechelariu susura pe buzele oricărui băcăuan, o profesoară de fizică de la un liceu industrial, Paula Florescu, devenită inspectoare, a îndrăznit să-l acuze pe Doru, alias Dumitru Sechelariu, primarul, cum că diploma lui de bacalaureat ar fi falsă şi că este un incult. S-a pornit un întreg scandal, bine ţintuit de ochii presei, oficioase, de altfel. Inspectoarea nu a cedat decît funcţia. Azi, părerea ei a rămas neschimbată. Părerea multor băcăuani însă - profesori, avocaţi, ingineri, muncitori, zugravi şi chiar zilieri - a rămas neschimbată. Pentru toţi, el "nu merită ce i se întîmpla", pentru toţi el "a furat, dar ne-a dat şi nouă", el i-a ajutat pe toţi şi "a fost un om cu suflet mare". Pentru cîţiva însă, locul de muncă s-a schimbat din funcţionari la primărie în şomeri, din avocaţi în altceva. Pentru aceştia, palmele luate înainte de şedinţe de la primar au însemnat jignire, pentru ei - "proştilor, vă fac eu pe voi" - primarul în sine reprezenta o adevărată ofensă. Unii au renunţat singuri, alţii au fost nevoiţi. Alţii au asistat la evoluţia lingvistică a noului gramatic ce lua lecţii de manierisme şi îmbogăţire a vocabularului de mecanic auto. Pentru cei care au simţit ameninţările pe propria piele sau care au văzut ochii viceprimarulu