Wole Soyinka, primul african distins cu premiul Nobel pentru literatură (în 1986), e un hoţ. În 1967 a fost arestat, la comanda Guvernului nigerian, sub pretextul că s-ar fi implicat în secesiunea Biafrei, locuită în cea mai mare parte de creştinii Ibo. Fără să fie inculpat oficial, Soyinka şi-a petrecut peste doi ani în închisoare. Cel mai greu de îndurat a fost interdicţia de a scrie şi de a citi. În cele din urmă, puşcăriaşul şi-a luat inima în dinţi şi l-a deposedat pe medicul închisorii de stilou. Şi astăzi, Soyinka îşi aminteşte voios de această păţanie; tot cu bucurie îşi aduce aminte şi de o zi de sărbătoare cînd i s-a permis să citească: corespondenţa reginei Victoria şi romanele lui P.G. Wodehouse. Soyinka nu se poate abţine să rîdă. Aceste lecturi nu păreau, în viziunea conducerii închisorii, subversive. Pe Soyinka îl apucă rîsul: "P.G. Wodehouse - şi acum sînt în stare să citez, pe de rost, replici din romanul său!". De întîlnit, l-am întîlnit la Hanovra, unde a fost invitat de prietenul şi traducătorul său, Gerd Meuer, pentru o lectură publică. Soyinka vine de la Las Vegas şi e în drum spre un festival literar în Columbia; mai apoi, se va îndrepta spre Africa de Sud, pentru a sărbători ziua de naştere a lui Nelson Mandela. Las Vegas? Wole Soyinka nu este profesor-invitat numai la Harvard, el a fost atras în Las Vegas de un "fascinant proiect" care poate stîrni mirarea oricărui profesor german. Un om de afaceri bogat a fondat acolo un institut pentru literatură modernă al cărui scop ar fi, după Soyinka, "deprovincializarea"; "ideea e să le arate americanilor că există o literatură mondială". Institutul va avea un departament pentru studiul traducerii - departament care a devenit loc de azil şi de muncă pentru scriitori persecutaţi din întreaga lume. Cînd povesteşte asta, Wole Soyinka se gîndeşte mai ales la imperiul modern al cenzurii, China. "Am fost din