La Vama Veche e o tiganca cu viziuni avangardiste. De la ea am aflat ca nu ochii sunt oglinda sufletului, ci palma. Dupa ce m-a lamurit ca nu stiu ce vreau de la viata, mi-a recomandat calduros izvorul fericirii.
Izvorul fericirii e o alta descoperire miraculoasa pe care am facut-o-n Vama. Curgea cristalin, rece ca gheata si se pravalea precum cascada in paharele pacatosilor vamaioti. Aici, veselia nu sta cu chirie. E asezata la casa ei, cu acte-n regula, locatar de onoare al statiunii. Cum intri pe celebra alee care duce la mare, te-ntampina veselia. Nu in persoana, dar nici nu-ti trebuie mult ca sa-ti dai seama c-a fost acolo. Trebuie doar sa stii sa citesti afisul pe care scrie: "Cazare si camping. Relatii la Gogoasa Vesela". Urmeaza apoi un numar de telefon. Deci e clar ca veselia e la ea acasa. Si nu e singura. De cand s-o fi aciuat prin Vama, sa-si tot fi intregit familia. Care acum numara si "shaorma vesela", pasamite fiica-sa, "clatita vesela", probabil nepoata, si inca multe altele al caror nume de familie e invariabil "vesel"....
ILUZII. Dupa o halta la izvorul fericirii, marea e mai frumoasa
PENTRU RATACITI. Dar Vama Veche e cu totul si cu totul nediscriminatorie si multilateral dezvoltata, ca sa-ncapa firi dintre cele mai diverse si mai complexe. Pentru ca s-ar putea ca unii pur si simplu sa resimta o lehamite profunda fata de izvorul fericirii udat din belsug cu bere si sa prefere, in consecinta, laptele de vaca proaspat muls(a). Si-atunci e clar ca vor alege sa viziteze "tata vacii" sau, de ce nu, vor trece si pe la "locul de adapat vaci si boi". Deci, vedeti, Vama ofera tuturor speciilor lasate de Dumnezeu sub soare un locsor al lor, de vacanta, unde sa-si intinda, dupa caz, oasele obosite sau copitele tocite. Vama e Arca lui Noe la tarm. Cred...
DESERT OBSCEN. Toate ca toate, dar clatite ca-n Vama Veche rar mi-a fost dat sa vad
