E Bucureşti. E vară. La televizor sînt inundaţii şi e caniculă. La televizor e prăpăd. E solidaritate. Sînt teledonuri, sînt lacrimi în direct. Sînt ţărani care mor cu degetul mijlociu ridicat către geniile reportajelor. La televizor e dan-diaconescu-în-direct, e mitică, e becali, e Tăriceanu în cizme între demisie şi anticipate, e Băsescu tătar, dictator sau democrat. La radio e 3 sud-est, e morandi, e don't phunk with my heart, e concurs cu premii: maşini, excursii, frigidere, telefoane, dvd-uri etc. E Bucureşti şi n-ai bani de mers la 2 mai. Unde să te duci? Ce să faci? Hai la un film! Hai să facem un scurt ocol al Bucureştiului în 5 cinematografe şi tot atîtea filme. Ce poate să se întîmple? Cît poate să coste? Cinema "Europa", fost "Mioriţa", pe Calea Moşilor. Staţia troleului 66 pe-o parte şi pe cealaltă a străzii. În colţ, cofetărie cu dichis şi, un pic mai încolo, florăreasa cu gura mare. De cînd sînt în Bucureşti, aici am văzut numai filme triste. Unele mi-au plăcut, altele aşa-şi-aşa. Numai o dată a fost sala plină, cu ceva oameni depozitaţi cuminţi pe mochetă: la Amélie. În jumătate din dăţile în care am venit la "Europa", ploua. Astăzi plouă. Biletul costă 5,45 lei noi. Pe afişul din vitrina de la intrare scrie: Nevasta lui Gilles. Cîteva instantanee de la un picnic şi o familie fericită. E doar o aparenţă, se va vedea. Sîntem nouă spectatori cu totul, împrăştiaţi în toată sala. Sala e de catifea. Catifeaua e vişinie pe scaune şi verde pe pereţi. Probleme cu sunetul: bzzzz-vjjjjt-bzzzz. Pînă la urmă, filmul începe. Primele replici. Primele pungi cu alune, primele ronţăituri în stînga şi mai ales în dreapta mea. Filmul e trist. Bă, da ce trist e! Ce dreacu' am venit aci? Bă, tu ai vrut să ne strici seara sau ce? Ssst!!! În spatele sălii o sticlă de coca-cola pufăie în întuneric. Gilles are o relaţie cu sora nevestei lui şi e gelos pe ea. Sora nevestei lui