Ne place, nu ne place sa recunoastem, suntem o natiune de disimulati. Pe de o parte, ne-ar placea ca lucrurile sa fie clare, exacte, bazate pe reguli care sa nu se clatine ca salcia-n vant, iar pe de alta parte, cand avem ocazia sa si facem ceva concret pentru a limpezi lucrurile, dam inapoi, sub diverse pretexte.
In aceasta postura ne aflam si in privinta tot mai actualului subiect, lansat de presedintele Traian Basescu, privind grupurile de interese, care doresc sa intre in amicitie nepermis de stransa cu membrii Cabinetului, cu scopul de a face profit.
Toate aceste dezbateri publice ar fi desuete daca, si in Romania, lucrurile in care credem ca natiune ar avea si un corespondent in plan legislativ. Ei bine, din pacate, nu este asa. Cand s-a pus problema, prin anii â90, sa fie elaborata o lege a lobby-ului, cei mai multi politicieni au sarit ca arsi. Chiar si unii reprezentanti ai societatii civile. Cum adica? Sa legiferam spaga, mita, peschesul? Sa transformam in fapte curate actiuni din subteranul economiei, unde ar fi bine sa ramana cat mai mult timp? Doamne fereste! Numai ca s-a dovedit ca tot ceea ce nu este platit pe fata, la lumina zilei, potrivit unor intelegeri ferme, nu la mica intelegere, costa infinit mai mult.
Lobbystul acceptat in toata lumea, de fapt agentiile de lobby fac un serviciu de PR mai aplicat. Sustin puncte de vedere ale unor grupuri de interese in fata autoritatilor, pentru a directiona legislatia si actiunile guvernamentale in sensul unei mai bune desfasurari a activitatii lor.
Lucru care inseamna, e drept, un randament crescut si, fireste, rotunjirea profitului despre care vorbeam. Agentia de lobby care, prin expertii sai, pregatiti, de regula, in domeniile juridic, financiar, comunicare, reuseste sa induplece institutii ale statului sau sa obtina o favoare legala, cat de mica, este rasplatita cu un procent din
