Treci Motrul sub zid de stanca si, deodata, drumul pe care o apuci inspre Baia de Arama se lasa tot mai jos. Depasesti renumitul targ de odinioara asezat din vechime in trei randuri de case - unul inspre Dealul Cojocului, altul spre misterioasa apa a Bulbei si ultimul Dealul Dochiei -, intri intr-o frumoasa padure de fagi prin care soarele incepuse sa arunce, dupa panza deasa de ploaie, pete lucitoare pe coaja argintie a falnicilor arbori. In scurt timp ai in fata un peisaj ce-ti creeaza adevarate clipe de extaz. Policromia imprejurimilor luminate de razele soarelui scapate printre norii josi si fugareti e odihnitoare. Din loc in loc, zaresti un fel de coifuri, niste palnii uriase pline cu pamant rosu, amintind de "terra rosa", mai mult decat favorabile pentru cultura nucilor si ciresilor ce parca au invadat Ponoarele, satul putin lat, dar parca nesfarsit de lung. De o parte si de alta a drumului, bolovanii albiciosi, rotunjiti in timp, rasar ca niste pumni din invelisul ierbii dese de culoarea buratecului. Mai departe, stanci de piatra de var formeaza zidurile unei intarituri si drumul care urca spre o biserica alba, pe un damb mai rasarit ce sta de secole singuratica, precum firea oamenilor de pe aceste locuri... Minunile vazute de pe pod ... Opresti pe puntea naturala ce traverseaza valea ce-ti provoaca fiori si contempli privelistea rara in susurul unui parau, umflat de ploile recente, ce-si pierde curand urma inspre adancul pamantului. Suntem pe Podul lui Dumnezeu, impresionanta arcada naturala, lunga de 25 m, lata de 8 m, inalta de 14 m si groasa de 4 m. In vecinatatea lui se afla pestera lunga de 680 m si dupa dealul ce-o ascunde se-ntinde mica depresiune a lacului Zaton in care se pierd apele Vaii Gheorghestilor si Vaii Mari. Prin scorburi nevazute, apele lacului ies la lumina prin Pestera Bulba, ca un izbuc ce naste paraul cu acelasi nume. Profesorul Dum