Seful, care era matahalos, urduros si vesnic nadusit, isi scria, pe adresa de la serviciu, ca venind din partea unor femei, biletele de dragoste.
Secretara, care-i citea si-i clasa corespondenta, ii inmana aceste epistole exaltate cu o mutra grava, de martor involuntar la niste intimitati ce puneau intr-o lumina proasta conditia ei de cucoana cinstita. "Ce vrei sa le fac, Suzano - o intreba seful, mai mult ca s-o starneasca la un comentariu, decat ca s-o inveseleasca, nu vezi ca-s nebune? Ce poate s-astepte o muiere de la unul ca mine? Si totusi se inghesuie sa-mi scrie, ca si cum as fi Fat-Frumos. Nebune de legat!"
Secretara cunostea secretul, ca-n perioadele cand il apucau pandaliile si ar fi trebuit sa ia sedative cu pumnul, seful isi compunea la repezeala o scrisoare de iubire, ca din partea unei neveste de stab, gata sa-si lase sotul si copiii pentru el. Si, dupa ce-si aduna subalternii in birou ca sa le citeasca in batjocura declaratiile excitate ale inamoratei, se calma, devenea din nou jovial si dadea prime. Era un secret stiut de toata lumea, deoarece Suzana i-l incredintase curierei, iar aceasta, ca de aceea era ea curiera, sa transmita ceva de colo-colo, il raspandise la toti, cu conditia sa nu afle si altii. Cand Suzana iesea pe coridor si striga, cu vocea aceea ipocrita, de mare preoteasa pe care a cazut magareata sa fie prima confidenta a unui inchipuit, "Gata, sedinta, toata suflarea la sefu-n birou!", membrii executivului si functionarii principali isi luau un aer solemn si intrau pe rand, avand grija sa ocupe scaunele de la perete. Cele de sub nasul sefului le erau sortite fraierilor de la contabilitate. In ochii lor se uita seful, cand termina de citit scrisoarea pe care si-o trimisese prin posta rapida cu o zi inainte si pe ei ii chestiona: "Ei, acum puteti sa-mi spuneti ce-i cu misterul asta feminin? Ce-o impinge pe o persoana perfect
