"Ramai tanar doar facand ce-ti place", ne spune Mircea Baniciu de pe scena din Vama Veche. Ascultandu-l cantand, stiu ca totul nu mai este doar o simpla vorba-n vant. Suntem tineri, doamna! Buna seara!
"Folk a fost prima mea idee de a canta", isi incepe povestea Mircea Baniciu, pe cand valuri razlete se intind obosite pe o plaja purtand inca parfum de poezie. A fost folk in VV. Nu, nu in dublu V, ca n-are legatura cu masina lucioasa care m-a stropit din cap pana-n picioare la ultima ploaie. E Vama Veche, cea care atunci cand prima chitara fusese sa cada in mainile unui tanar rebel cu versul in suflet, era un loc alb, necalcat de talpi pioase de poet. Acum ea duce mai departe un vis. Iar visul acesta a fost sa fie rezistenta firului de iarba. "Am inceput sa cant chiar inainte de a se naste ideea Cenaclului Flacara. Dar cred ca toti cantam la chitara pe vremea aceea, sa spunem, in perioada anilor â69-â70." Il simt emotionat. Sunt vremi pe care le simt acum atat de vii. Cred ca vantul poarta intr-insul toate metaforele lumii. Ma surprind cantand in gand".
INTAMPLARI. "Mie mi-a placut foarte tare chitara ca instrument. Cantasem inainte la pian, dar chitara mi s-a parut un instrument mult mai armonios si de care se poate lega foarte multa poezie. A fost instrumentul perioadei noastre. La ora asta sunt computerele, clapele. Alte vremuri... Eu cu asta am inceput. Si de ce folk? Pentru ca intr-un asemenea context am intrat in «Phoenix».
Deci, cariera asta nu a inceput intamplator. Sau sa fi fost o intamplare...? Desi se spune ca nimic nu este intamplator in viata. Dar daca ar fi, in orice caz, a fost o intamplare fericita.
Eu ma pregateam sa fiu arhitect. Cand Covaci a venit la mine si mi-a spus «Tu esti prea bun ca sa faci meseria asta», s-a produs declicul. Desi, ca sa fiu sincer, multa vreme nu am crezut in spusele lui Nicu. Eram si am rama
