Dupa Revolutie, ziaristii aflati in ?bransa? in acel moment s-au trezit in fata unei oportunitati imense: sa faca, in sfarsit, fara nici o ingradire, meseria pe care au iubit-o atat de mult. Si majoritatea a contribuit la nasterea presei libere. Au infiintat ziare, s-au asociat cu firme straine, au crescut ziaristi tineri. Cu bune si cu rele. Timpul va demonstra ce rol vor fi avut in sanatatea mediului de presa postceausist fiecare dintre ziaristii de ieri care au dat tonul si dupa decembrie ?89.
Nu ne propunem aici sa facem o judecata de valoare. Deocamdata, privind in urma la felul in care isi faceau meseria pe vremea lui Ceausescu probabil ca si ei regreta multe lucruri din trecut. Dar au si de ce sa se destinda: la cum aratau articolele din presa vremii, totul parea un concurs de bla-bla-uri. Pe care nimeni nu-l lua in serios. Asadar, sa ne amuzam impreuna.
Mihai Tatulici
?Viata studenTeasca? (ianuarie 1978):
?Fiecare inceput de an universitar se innobileaza in semnificatii prin prezenta, la traditionala deschidere spre stiinta si invatatura, a tovarasului Nicolae Ceausescu. Este aceasta o constanta a politicii partidului, un semn al grijii si pretuirii pe care secretarul sau general le acorda tineretului studios, viitorilor specialisti de nadejde ai patriei.
Este vorba de faptul ca fiecare nou dialog de lucru al secretarului general al partidului cu tineretul universitar, cu cadrele didactice, devine un vibrant si semnificativ moment al patriotismului. Traind intreaga sa viata pentru patrie si pentru poporul ei, tovarasul Nicolae Ceausescu isi desfasoara activitatea sa de conducator al partidului si statului sub semnul unui profund patriotism.
Aceasta fundamentala definire a initiativelor si faptele revolutionare ale secretarului general al partidului da intreaga semnificatie a luptei? sale neobosite pentr
