Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt" (Nichifor Crainic)
O simpla coincidenta a facut ca in aceasta saptamana, cautand in complexa publicistica politica eminesciana ganduri referitoare la Constitutie, sa apara intr-un cotidian articolul unui distins publicist (si nu numai) contemporan cu privire la aceeasi tema. Desi ma distantez de unele dintre pozitiile de principiu ale acestui distins publicist - sau poate tocmai de aceea - , am incercat sa gasesc o paralela intre opiniile exprimate de el si cele desprinse din publicistica eminesciana, evident pastrand distanta respectuoasa a timpului si a valorilor. Scepticismului mai mult pesimist al contemporanului nostru, care se intreba amar-retoric "Cine din Romania ia in serios Legea fundamentala a tarii?", i se opune increderea eminesciana in valorile constitutionale. Si eu impartasesc aceasta incredere. Cred - cu o convingere nestramutata - ca alaturi de simbolurile care definesc o natiune, Drapelul, Stema si Imnul, Constitutia poate fi asezata la loc de cinste, fiind un primordial element constitutiv, osatura de baza pe care se consolideaza trupul natiunii. De aceea, am fost surprins de modul in care unii au privit cu usurinta votul negativ al Frantei, al marii Frante fara de care Europa nu exista, vot dat la referendumul pentru adoptarea Constitutiei Europene. O constructie sociala si, in primul rand, una multinationala sunt intr-un real pericol fara o baza unitara. De aceea, ma numar printre aceia (multi?, putini?) care iau foarte in serios Legea fundamentala a tarii.
Ea nu reprezinta numai o alcatuire de principii juridice formale. Constitutia are un spirit ce defineste sensul existentei si evolutiei noastre statale. In publicatia Timpul din 15 mai 1880, Eminescu spunea: "Daca insa... tot constitutionalismul se margineste la pazirea exterioara de formalitati goale, pe cand, in fond, tot spiritul Cons
