N-a trecut prin viata cu pas usor de balerin, preocupat sa nu starneasca nici macar un firicel de praf. A calcat apasat, vartos si a lasat urme trainice in toate cele, Constantin Stroe, cel care a condus lunga vreme Uzina de Automobile Dacia Pitesti. Pe unde a trecut a ramas duhul lui Costica Stroe. Duhul bun. Pentru ca in lunga furtuna care a bantuit atata vreme dupa Revolutia din 1989 "puiernita" de Dacii de la Pitesti nu s-a daramat. Se desfiintau uriase combinate, economia romaneasca ajunsese sa se faleasca cu exportul de fier vechi si buturugi, dar fabrica de autoturisme de la Pitesti n-a murit. A facut ce a facut directorul general Costica Stroe si a tinut-o in viata, asigurand chenzina celor 25.000 de salariati, plus functionarea numeroaselor intreprinderi ce furnizau subansambluri ale masinii romanesti. Ziceau pitestenii ca Stroe e nu numai tata de Dacii, dar si tata de pitesteni. Chiar razvratitul, dar supertalentatul Mutu, cand a fost intrebat ce oameni i-au influentat viata, pe primul loc l-a asezat pe directorul Costica Stroe, cel care i-a supravegheat inceputurile in fotbal. Putini stiu o intamplare dinainte de 1989. Avusese loc rascoala de la Brasov, cand muncitorii de la uzina de camioane au fost primii contestatari pe fata ai regimului comunist in frunte cu Ceausescu. Intr-o dimineata, directorul Daciei, Constantin Stroe, a fost chemat de primul-ministru Dascalescu sa vina intr-o ora la Comitetul Central. I-a spus ca vor intra amandoi la Tovarasul, caci Ceausescu vrea sa-l numeasca director la Steagul Rosu - fabrica de camioane, abia potolita cu arestari si teroare. Costica Stroe insa i-a spus prim-ministrului Dascalescu ca nu poate accepta postul, fiindca muncitorii brasoveni ar banui ca e omul Securitatii, plus ca i-ar fi necesare cateva luni sa se specializeze in camioane. Furios, prim-ministrului Dascalescu l-a instiintat de refuz pe Ceausescu si