Peste cateva zile, la 17 august, unul dintre cei mai mari graficieni romani ai secolului XX, Marcel Chirnoaga, aniverseaza 75 de ani (La multi ani, maestre!). Ce s-ar mai putea spune astazi despre autorul ciclurilor "Apocalipsa Sfantului Ioan"- considerata una dintre cele mai importante opere ale artei romanesti de la sfarsitul secolului XX -, "Virtuti si vicii", "Mitul labirintului", "Monstri inevitabili", "Infernul" din "Divina Comedie", ilustratiilor "Povestea de dragoste si moarte a stegarului Christoph Rilke", dupa balada lui Rainer Maria Rilke, "Cidul", "Cantecul lui Roland", "Don Quijote"? Ca priveste oamenii, colegii de breasla si prietenii cu sentimentul intelegerii bunelor si relelor care le salveaza sufletele sau le apasa zilele? Ca si-a pastrat credinta potrivit careia menirea artei este sa inalte si sa aduca bucurie, sa alunge monstrii din vietile lor? Ca vizunea sa despre om este aceea "a glorificarii spetei si a complangerii stadiilor prin care evolutia spre stele o obliga sa treaca"? Sau ca este obsedat de tragica existenta a omenirii ? Desi au mai fost spuse, toate acestea continua sa-si pastreze substanta definitorie pentru arta sa. La 75 de ani, maestrul Chirnoaga crede ca "bestiarul" pe care ni-l lasa ne va elibera si va elibera generatii de-a randul de spaime, facand loc sperantei.
- Ce ati dori sa se stie despre dv. in acest moment al vietii binecuvantat de celebritatea pe care o meritati?
- Ca am lucrat foarte mult si am crezut ca nu e usor a face arta cand nimic nu ai a spune - pentru a-l parafraza pe Eminescu; extinzand la domeniul plasticii, eu am incercat sa spun ceva care sa poata fi citit din imagine. Fiindca am avut ceva de spus. Acum insa am cam obosit.
- Din spectacolul lumii noastre, al deceniilor pe care le-ati strabatut, ati ales sa evocati imaginea raului. De ce ?
- M-a preocupat
