- Diverse - nr. 159 / 15 August, 2005 Astept autobuzul purtat de ganduri, neatent la lumea ce se aduna in statie. Ma pomenesc langa mine cu o doamna care ma saluta si ma intreaba daca o recunosc. Da, o recunosc, mi-a fost eleva, dar nu-i mai stiu numele si nici nu indraznesc s-o intreb. Imi spune ca dumneaei nu ma va uita cate zile are, pentru ca i-am fost profesor in clasele a VII-a si a VIII-a. Fusese pana atunci eleva de 7 si de 8 si niciodata mai mult. Le-am predat o poezie, iar la sfarsitul orei m-au intrebat daca trebuie s-o memoreze. Le-am raspuns ca nu-i obligatoriu, dar voi tine cont de cei care vor face lucrul acesta. Abia ma cunosteau. Cand am iesit din clasa, cateva eleve m-au intrebat, cu jumatate de gura, ce nota voi acorda elevilor pe care-i voi examina, daca stiu tot ce le-am spus eu, ce scrie in carte, in plus, vor memora si poezia. - Evident, zece. Luni, cand am intrat in clasa, linistea a fost sparta de o eleva care m-a intrebat daca-i ascult. Stiam eu unde bate cu intrebarea si m-am tinut de cuvant. Cativa elevi si cateva eleve au luat nota zece. Acum doamna imi povesteste ca s-a dus acasa si le-a vorbit parintilor despre spusa profesorului cel nou. Acestia au indemnat-o sa invete poezia si sa-si incerce norocul. Cand s-a dus acasa cu nota zece, bucuria in familie a fost fara margini. Drept recompensa i s-au dat bani sa se duca cu fratiorul ei la cofetarie si sa isi cumpere cate un suc si cate o inghetata. Dupa aceasta intamplare a invatat, ca sa nu-si strice media, ca sa nu-l dezamageasca pe profesor si sa consolideze atmosfera placuta din familie. Nota obtinuta la limba romana, la examenul de admitere, a fost hotaratoare pentru intrarea in liceul pentru care a optat. - Acum mai dati-mi o poezie, domnule profesor! Si i-am dat "Doina", de Mihai Eminescu. Ne-am despartit cu dorinta sincera de-a ne mai revedea. VASILE CRIST