In direct de la Ionel.
Un con de umbra
Sunt ani de zile de cand revista "Formula As" intermediaza o "afacere" sentimentala: facerile de bine. Transmite ajutoare materiale oferite de cititori, spre oameni impinsi de destin la periferia vietii: batrani care nu se mai pot intretine, bolnavi care n-au bani de doctori si de medicamente, copii care se lupta cu foamea, alti copii pentru care scoala devine un lux. Si multe alte cazuri de extrema urgenta ale disperarii si saraciei. De ce o facem? Raspunsul e simplu: pentru ca Binele face bine la suflet si este in numele lui Dumnezeu. Asa ar raspunde oricare dintre cititorii revistei, oricine dintre acei alesi cititori care cu o abnegatie uriasa si nesilita de nimeni daruiesc, saptamana de saptamana, din putinul sau multul lor. Frati de cruce ai revistei "Formula As"! Din pacate, mai exista si umbre. Nerecunostinta, de pilda. Uitarea. Daca miile de oameni ajutati in urma scrisorilor publicate in revista si-ar aminti sa si multumeasca, dupa ce postasul le suna la usa, lasandu-le pachete si mandate cu bani, ar fi mai bine si cu mult mai frumos. Nu-si amintesc totdeauna. Nu toti. Poate bucuria ii face sa uite, ori poate darul primit nu este cel asteptat. Dar chiar si atunci cand multumirile sosesc la redactie, ele sunt ori firave, ori prea stangace, ori botezate cu multa apa, nerasplatind, pe de-a-ntregul, frumusetea gestului de ajutor. Marturisesc deschis neplacerea aceasta, zona "gri" a acestei "afaceri" a binelui, un con de umbra care ne face adesea sa ne simtim stingheriti, jenati cumva, ca gesturilor de imensa bunavointa nu li se raspunde asa cum s-ar cuveni... Iata insa ca saptamana trecuta, Dumnezeu ne-a scos in cale o intamplare care sa ne ajute sa indreptam cumpana...
Ingerii din noroi
Saptamana trecuta am fost la Ionel. Satul banatean devastat de inundatii, pentru care, prin
