Draga doamna directoare Sanziana Pop.
Citesc si eu revista dvs. de la o matusa. Ma numesc Roxana, am 13 ani, sunt eleva in clasa a Vi-a la un liceu sportiv. M-am nascut sa fiu bucuria parintilor mei, dar n-a fost sa fie. Sunt tare suparata. Mama mea a fost operata de o boala grea: neoplasm al colului uterin. Nu prea stiu eu ce inseamna, dar se pare ca este grav. A fost operata la Cluj. Parintii mei n-au avut bani, au luat imprumut, n-au avut de unde sa-i dea inapoi, au luat apoi alti bani sa plateasca datoriile facute, au girat cu garsoniera in care locuiam. In 2005 am pierdut garsoniera pe datorii. Am plecat din casa la o cunostinta, doar provizoriu. Niciodata, la Baia Mare, unde locuim in prezent, nu vom avea bani, macar de o garsoniera. Tata a plecat de un an sa munceasca in strainatate, ne-a parasit, de fapt, pentru ca nu mai da nici un semn de viata. Cand a sunat, o singura data, a spus ca nu-l intereseaza ce facem, sa ne descurcam. De suparare, mama s-a imbolnavit si mai rau. Acum este de doua luni pe foaie de boala care nu i se plateste, ca patronul la care lucreaza nu vrea. Cauta sa se duca in alta parte la lucru. Eu am fost campioana la inot, dar acum, de suparare, nu mai pot sa scot timpi buni. Si m-au dat in grupa a doua si nu ma mai lasa sa mai particip la campionate, desi de ziua mea, in 9 aprilie, la faza pe tara care s-a tinut la Baia Mare, am luat doua locuri I si Ii. Eu ar trebui sa am o dieta speciala. Desi am facut o cerere la liceu, nimanui nu-i pasa de durerea mea sufleteasca si de necazul care s-a abatut peste familia mea. Bunicii locuiesc la tara, sunt bolnavi si pensionari, ne ajuta cu ce pot, dar nu prea au cum. Imi este tare greu ca n-am cum s-o ajut pe mama. Fac multa treaba acasa si invat destul de bine, dar de boala nu pot s-o scap. Ma adresez dvs., poate veti gasi o cale sa ne sprijiniti si pe noi. Poate este cineva, undeva i
