Cind intri in hora trebuie sa joci. Cam asa s-ar putea rezuma situatia BNR din acest an, fara doar si poate, cel mai incarcat pentru Banca Centrala de la Revolutie incoace. Apropierea cu repeziciune a momentului integrarii europene a impus adoptarea de masuri in mars fortat.
Romania a trait mai tot timpul sub presiunea termenelor-limita si poate ca asta nu e rau, daca avem in vedere calitatea, deseori, indoielnica a deciziilor clasei politice dimbovitene.
Sint convins ca, in lipsa unor constringeri exterioare, precum un acord cu FMI sau Banca Mondiala, sau a unor avertismente constante din partea Uniunii Europene, am fi ramas, pe termen nedefinit, o tara in tranzitie.
Aceasta este cauza pentru care momentul 1 ianuarie 2007 s-a fixat nu doar ca un reper deosebit de important in actiunea autoritatilor, ci si ca un termen-limita pina la care Romania trebuie sa faca progrese in foarte multe domenii.
Posibilitatea evocata din ce in ce mai des ca, din varii motive, cronometrul integrarii sa fie dat inapoi cu un an pare, in acest moment, exclusa pentru autoritatile de la Bucuresti.
Intr-un an catalogat drept crucial pentru integrare, fapt care presupune decizii rapide si coerente, intregul spectru politic, de la stinga la dreapta, plus Presedintia, pare concentrat exclusiv pe torpilarea Guvernului.
Nimic despre integrare, dar, mai ales, nimic despre ce s-ar putea intimpla daca aceasta se amina. Chiar daca a vorbi despre aminarea integrarii pare pentru politicieni precum fluieratul in biserica, fiindca responsabilitatea esecului trebuie asumata, cred ca este inadmisibila lipsa oricarui plan de rezerva.
Si Banca Nationala a actionat sub presiunea termenului-limita 1 ianuarie 2007.
Practic, schimbarea de politica monetara din noiembrie 2004, cea care a condus la evolutia actuala a curs
