Industria materialelor de constructii, a sticlei si a ceramicii de uz gospodaresc, analizata in cadrul proiectului privind Politica industriala pe urmatorii doi ani, sufera in acest moment din cauza dotarii tehnice invechite si putin performante in cazul capacitatilor de productie nemodernizate.
Totodata, "insuficienta fondurilor de investitii la nivelul necesitatilor" da batai de cap operatorilor din domeniu.
Acestea sunt doar o parte din motivele pentru care intre firmele romanesti producatoare de materiale de constructii exista relatii fragile, lipsa unor contracte pe termen lung cu furnizorii de materii prime si clientii de pe piata interna fiind o dovada a acestei realitati.
Mai mult, producatorii autohtoni reclama "consumuri materiale si energetice mai mari fata de produsele similare concurente, dar si productivitati fizice mai scazute fata de tarile cu industrii similare dezvoltate".
In aceasta situatie, nu este de mirare ca Romania prefera sa aduca de afara produse similare, la preturi atractive si insotite de un marketing agresiv, tendinta fiind in crestere.
In consecinta, analistii avertizeaza ca exista riscul pierderii pietelor deja traditionale (majoritatea tari din UE), din cauza implementarii cu intarziere a sistemului calitatii si a sistemelor de certificare a produselor.
Conformarea la cerintele legislatiei de mediu - unul din capitolele europene la care Romania mai are inca mult de tras - va duce la cresterea costurilor de productie, la care se adauga si cele generate de interzicerea utilizarii azbestului din materialele de constructii si reorientarea productiei.
Industria materialelor de constructii, sector in care activeaza peste 1.300 de agenti economici, majoritatea mici si mijlocii, este in continuare un mediu propice pentru IMM-uri in multe subsectoare, cu cheltui
