Vara asta, dl Traian Basescu ne-a demonstrat cum e sa ai un presedinte normal, care vorbeste la fel ca inainte, care se misca natural, merge la restaurant, se distreaza cu poporul. Pe scurt, un presedinte care a ramas cetatean. Daca n-a fost un scenariu pentru intarirea acestei imagini, atunci faptul ca un politist i-a suspendat carnetul de sofer fiicei presedintelui, pentru exces de viteza pe soselele patriei, unde tatal sau scrisese, altadata, "aici sunt banii dumneavoastra", atunci, oricum, e un efect al comportamentului uman al lui Traian Basescu. Cei care visau un asemenea presedinte il au. Si afla ca presedintele-cetatean sau cetateanul-presedinte nu poate fi, totusi, egal cu cetateanul-cetatean. Tarile nordice sunt exemple date si ras-date in sensul naturaletii comportarii inaltilor demnitari. Se povesteste ca pana si regii merg - sau mai degraba mergeau - acolo, din cand in cand, cu bicicleta. Asta poate sa mai domoleasca frustrarile pe care anumiti cetateni, sau supusi, le resimt in fata tratamentului special aplicat inaltelor personaje. "Te aleg, dar ramai ca (si cu) mine", pare ca ar dori sa spuna cetatenii cu drept de vot. Numai ca, dupa ce alesul se instaleaza in functie, aceiasi cetateni, sau poate altii ca ei, il imping pe ales spre marginea de sus a societatii. Sigur, i se aplica presedintelui discriminarea pozitiva, dar tot discriminare se cheama ca e. Daca, de pilda, presedintele-cetatean se duce sa danseze "la un restaurant cu program", se bulucesc cu totii, cetatenii aflati pe-acolo, sa-l vada, sa-i stranga mana, iar cetatencele sa fie dansate de el. Ca sa nu mai vorbesc de mediatizarea faptului, "pana la ce e pe masa". Astfel incat, dupa o asemenea demonstratie de naturalete, presedintele insusi simte nevoia sa foloseasca ceea ce oricum are in jurul sau, adica sepepisti, spre a se mai feri de indiscretii. Si asa afla si presedintele cum s-a ajun