Femeia de pe alee nu putea fi decat Maria. Cu mersul ei avantat, de studenta iesita la plimbare, cu acelasi suras complice de intampinare, ca pe vremea cand erau impreuna.

Si chiar cu aceeasi pieptanatura baietoasa, Maria parea sa nu fi imbatranit deloc. De departe, nu-i dadeai mai mult de treizeci de ani. Venea spre el, spre Andrei, voioasa nevoie mare, iar Andrei se gandea ca n-ar fi trebuit sa fie atat de prietenoasa, de vreme ce o parasise, cum ii era obiceiul, scurt si fara explicatii. Pentru toate femeile, de care se despartea fiindca asa avea el chef, fara sa-si faca prea multe probleme, Andrei avea o vorba: Fuse si se duse. Maria, si ea, fuse si se duse. Iar acum Andrei isi muncea creierii, sa-si aminteasca de ce o abandonase.

Cand ai avut legaturi peste legaturi, e normal sa mai uiti unele lucruri. De pilda, sa uiti ca in urma cu douazeci de ani te-ai culcat cu o femeie si sa-i faci iarasi curte. "Ce penibil poti sa fii - i-a zis Amalia, o doamna mai coapta, careia Andrei i-a soptit o noapte intreaga, la un revelion, tot felul de vorbe dulci - , ai acelasi repertoriu ca in 1973. Ai chelit si tot fante de cartier ai ramas!" Andrei le uitase, e drept, pe destule din pustoaicele cu care se pupase in facultate. Memoria ii juca feste la mai toate aventurile de o noapte. Insa pentru femeile pe care le iubise, ma rog, cat era el in stare sa iubeasca, daca un "Fuse si se duse" rezolva repede niste situatii pentru care unii se apucau de bautura sau isi pierdeau mintile, memoria lui Andrei avea ceva dintr-un sanctuar tinut curat si luminat de o vointa mai presus de a sa. Isi amintea perfect toate inceputurile, isi amintea perfect toate zilele si noptile perfecte, dar nu reusea sa-si aminteasa nici unul din motivele care provocasera ruptura.

Maria era acum la doar cativa pasi in fata lui. Din felul in care-si departase bratele de corp si topaia cu pan