Pentru romani, gardul de imprejmuire fata de Europa fagaduintei pare sa se ridice din nou. O jumatate de secol a fost ridicat din interior de catre regimul comunist. Apoi, cand comunismul a cazut, gardul a fost pastrat din exterior de catre democratiile occidentale pentru ca Romania nu era in carti si pentru ca romanii erau sarantoci. Cand, la inceputul anilor 2000, Romania a intrat in orbita de interese a mai-marilor din Vestul Europei, usile s-au deschis pentru romani, considerati dintr-o data ceea ce erau de fapt: cam furaciosi unii din ei, dar in general oameni harnici, buni la munci murdare si stresante si, mai ales, albi, crestini si fara grenade la cingatoare.
Si, dintr-o data, gardul tinde sa se ridice din nou. Caci cam aceasta este semnificatia noului regim de iesire din tara pe care autoritatile romane incearca sa-l introduca. Nu se stie daca la presiuni externe sau la initiative interne, pentru a lustrui niscai ghetute straine! De fapt, nici nu are importanta. Important este doar faptul ca gardul pare sa se ridice din nou.
Atunci cand, nu demult, autocare cu romani au fost oprite la granita spaniola si au fost intoarse inapoi, m-am numarat printre cei - cam putini - care au spus ca nimic nu va mai putea fi ca inainte, adica in scurtul interstitiu de libertate de calatorie pentru romani prin Europa. Acum pare sa fi venit scadenta. Aparent, nu se schimba nimic de esenta. Regimul de desfiintare a obligativitatii vizelor ramane. Dar, la ce bun daca la granita va trebui sa se prezinte nu doar banii necesari, ci si cumulativ invitatie, tichete de calatorie dus-intors si alte documente justificative?! Care este deosebirea fata de regimul de vize? Politistii de frontiera sunt transformati intr-un fel de consuli pentru acordarea de vize de iesire, in locul organelor straine in drept, care sa acorde vize de intrare in tarile lor! Care mai este deos
