Una dintre concluziile politice pe care populatia tinde sa le traga in urma diferitelor evenimente din aceasta vara - si pe care este “ajutata” sa le traga prin gratia televiziunilor si a presei intr-o buna majoritate - este ca are de ales numai intre doua rele: ori suporta un regim corupt, dar cat-de-cat eficient si care reduce la minimum diviziunile interne - evident este vorba despre regimul PSD; ori se multumeste cu un regim poate ceva mai putin corupt, dar sigur ineficient si instabil, regimul Aliantei. Ori alege monotonia “baronilor locali”, dar linistea si stabilitatea monolit, ori prefera scandalurile continue, demisiile anuntate, amanate ori chiar implinite, insotite uneori de ceva timida gesticulatie reformista. Si inca acestea din urma discutabile: caci, daca ii credem pe marii nostri “analisti”, recenta disputa dintre d-nii Basescu si Tariceanu nu e decat o gherila politicianista. Mai rau, pentru unii, Tariceanu a devenit un fel de ultim reazem al democratiei dinaintea apetiturilor dictatoriale ale presedintelui cu ascendente din Gingis-Han, care, dupa cum se spune, umoral nu se poate hrani decat din scandaluri. Alternativa - nefericita cum e - pare ca impinge la o singura solutie rationala: coruptia eficienta, solida a PSD e preferabila incompetentei galagioase a Aliantei sau Coalitiei; elegantii, seriosii si previzibilii Geoana si Nastase, la locul lor in Europa, sunt mai recomandabili decat scandalagiul si iresponsabilul Basescu, bun doar sa zbiere pe un vapor sau intr-o spelunca din port. In general, cica “ai lor” fura, dar sunt destepti, in vreme ce “ai nostri” nici sa fure cum trebuie ca sa nu fie vazuti nu se pricep! Cat despre premier, “prezentabil” altfel, el pare un biet fraier in raport cu estetul Adrian Nastase; discuta prin restaurante cu personaje compromitatoare, in loc sa practice arta compromisului in mare taina, precum obisnuiau pes