Impozitul pe capacitatea cilindrica a automobilelor si pe suprafata caselor e un pas spre stanga al unui guvern cu premier si ministru de Finante liberali. Masura e luata cam din avion in privinta locuintelor. Iau cateva exemple la intamplare. In blocurile din Bucuresti apartamente de peste 100 de metri patrati exista mai ales in constructiile interbelice. Subrezite de cutremure, cele mai multe dintre aceste blocuri sunt locuite de pensionari care de-abia au cu ce-si plati angaralele. Acelasi lucru e valabil si pentru destule case fara etaj din cartierele vechi ale Bucurestiului. Prin acest impozit, guvernul ii obliga pe proprietarii acestor locuinte sa le vanda sau le pregateste vinderea silita, cu portareii, daca nu vor fi in stare sa-si plateasca impozitele. Intr-o situatie chiar mai proasta sunt taranii care si-au construit case mari pe vremea lui Ceausescu, cu materiale de constructii cumparate pe sub mana, pe principiul economic aplicat mai ales de navetisti, ca in contul unui bloc construit la oras se mai fac si doua, trei case la tara. De unde scoate banii taranul a carui casa intra sub incidenta acestui impozit? In Maramures, casele de lemn cu etaj a caror suprafata locuibila intra in categoria locuintelor de lux apartin in marea lor majoritate unor tarani care ar trebui sa se apuce de furat ca sa-si plateasca noua angara.

Daca aceasta idee va fi pusa in aplicare in forma sa actuala in privinta locuintelor, ea va provoca tragedii si ii va face sa calce legea pe multi dintre concetatenii nostri. E clar ca tinta acestui impozit sunt locuintele de lux. Dar cum guvernul n-a fost in stare sa defineasca luxul, i-a trasat granita in metri patrati. Cu exceptia Frantei, celelalte tari din vestul Europei care au pus asemenea impozite au renuntat la ele fiindca nu si-au atins scopul.

Nici cu masinile lucrurile nu stau mai grozav, daca ne gandim la pr