Fiu al romancierului brazilian - la noi deja cunoscut - Erico Verissimo (1905-1975), Luis Fernando Verissimo, născut în 1936, a debutat târziu sub formă de carte, poate din pudoare faţă de renumele tatălui său. într-adevăr, o primă culegere de cronici şi povestiri, îi apare abia în 1973. Până atunci - şi până astăzi - a scris foiletoane, zilnice sau săptămânale, care, treptat, sunt preluate, împreună cu benzile sale desenate, de majoritatea ziarelor şi periodicelor importante din întreaga Brazilie. Astfel i-au apărut, printre altele, culegerile de cronici Ed Morton şi alte povestiri, 1979, Soţia lui Silva, 1984, Comedii din viaţa privată, 1994, Noi comedii din viaţa privată, 1996, Minciunile pe care le spun oamenii, 2000 etc. A scris însă şi romane: Grădina diavolului, 1988, Clubul îngerilor, 1998, Borges şi urangutanii eterni, 2000.
Astăzi, Luis Fernando Verissimo este unul dintre cei mai iubiţi şi citiţi autori brazilieni, cu peste 5 milioane de cărţi vândute,prezent în permanenţă printre bestselleruri (depăşindu-l, în privinţa vânzărilor din Brazilia, pe Paulo Coelho) şi devenit o veritabilă "pasiune naţională", după cum spune criticul Carlos Graieb.
Dintre romanele sale - parodii de tot hazul ale unor povestiri poliţiste - vom reda în continuare începutul celui intitulat Clubul îngerilor, sub tipar la Curtea Veche, editură care ne pregăteşte, printre alte surprize, şi pe cea a unei întâlniri cu autorul, în toamna acestui an.
"De ce este el un mare scriitor?" Se întreabă marele - la rândul său - prozator brazilian Moacyr Scliar. "Mai întâi, pentru că ştie să creeze personaje de neuitat? Apoi, pentru că îşi stăpâneşte la perfecţie textul, Verissimo scrie aşa cum respiră dar respiraţia lui e mai ales inspiraţie. Din inteligenţa şi cultura lui răsar neîncetat idei originale, care lărgesc orizontul cultural al cititorului Şi
