Probabil că n-aş fi scris acest articol dacă nu mi-ar fi stăruit în auz cântecul, de-acum vreo zece ani, al unei simpatice formaţii rock. Cântecul se intitula ,Criogenia salvează România". Şi probabil că dacă dl Adrian Severin, după ce-a produs câteva paragrafe demne de pugilatele rasiste ale presei legionare, ar fi acceptat că şi-a ieşit din pepeni, sau măcar ar fi tăcut, dându-şi seama c-a dat cu bâta în baltă, aş fi tăcut şi eu. Dar nu: dl Severin împinge fudulia avocăţească atât de departe încât atinge cotele jalnicului. Dumnealui trebuie să aibă dreptate mereu, să dea fără oprire lecţii şi să explice cât de proşti sunt ceilalţi şi cât de deştept este domnia sa, indiferent de faptul că e călare pe situaţie ori a sărit peste cal.

În ziarul ,Ziua" din 2 august 2005, fostul ministru de Externe, fost vice-prim-ministru, fost membru în tot felul de comitete şi comiţii internaţionale, trânteşte un articol de-o agresivitate fără precedent în zona ,oamenilor fini" din mijlocul cărora provine. Chiar şi pe vremea lui Ceauşescu, dl Severin avea contacte cu lumea internaţională şi ştia care sunt cutumele, în ce constă diferenţa între un democrat şi un, să zic, adept al teoriilor rasiste. Ei bine, toate acestea s-au şters ca buretele din clipa în care a intrat, cu arme şi bagaje, în solda pesedismului. A corupt acest partid conştiinţe mai solide decât a d-lui Severin, aşa că nu cred c-a fost o problemă să-l reducă la statutul de simplu executant.

Mă interesează mai puţin, sau deloc, mobilurile articolelor (cel din 2 august, ,Epopeea frustraţilor", e urmat

de-o replică încă mai sinistră, la 6 august, tot în ,Ziua", sub titlul ,Mânia prezidenţială naşte monştri"). Pot doar să presupun că simţind c-a venit momentul să iasă din anonimatul ultimilor ani, dl Severin a apăsat pe pedală, doar-doar se întrevede posibilitatea înşfăcării unui