- Editorial - nr. 161 / 17 August, 2005 Desi ne aflam intr-o cursa contracronometru, la ora actuala, in Romania, si mai ales in cercurile politice, se vorbeste mai mult de anticipate decat de integrarea in Uniunea Europeana. Este adevarat, situatia dificila din Bulgaria, care, in urma alegerilor de acum cateva luni, se afla intr-o profunda criza politica ce ne avantajeaza, in sensul ca vecina din sud a mai pierdut teren in fata oficialilor europeni. Oricum starea in care suntem noi, cea de codasi la aderare, nu ne-ar fi dat nici cel mai mic ragaz sa pierdem timpul cu tot felul de nimicuri. Daca problema anticipatelor este un fix al presedintelui tarii, cea a aderarii constituie optiunea strategica a unei natiuni, iar punerea in balanta a celor doua sub aspectul contributiei majore la faurirea destinului poporului roman nu-si are sensul, pentru ca ele nu suporta comparatie. Alegerile anticipate ar putea aduce sau nu un anumit confort al fortelor politice aflate la putere, pe cand siguranta aderarii in 2007, si nu mai tarziu, inseamna un beneficiu nemasurat pentru o tara intreaga, intrata astfel definitiv pe drumul prosperitatii si al civilizatiei. Interesant este ca, pe masura ce numarul vocilor oficiale din Occident, care prevestesc amanarea cu un an sau doi a aderarii, creste, sporeste si numarul euroscepticilor din tara, care sub influenta unor grupuri de interese si chiar a unor inalti oficiali, vorbesc cu tot mai mult curaj de binefacerile neaderarii noastre sau a aderarii cu intarziere. Cine sunt acesti sfatuitori si de ce sustin ei asemenea aberatii? Sunt tocmai beneficiarii situatiilor confuze, pescuitorii in ape tulburi, carora nu le place sa lucreze la vedere, la lumina zilei, ci doar in semiobscuritate sau in subteran, acolo unde numai ei stiu sa faca si sa desfaca, evident numai si numai in interesul lor. Mafiotii si evazionistii, ilegalii si necinsti