La cum se călătoreşte în România cu trenul ,

nu CFR-ul ar trebui să facă grevă, ci călătorii.

(Gară pentru doi de Cristi Mărculescu,

în revista Re:publika nr.3-4, 2005)

Oare cât de mult călătoresc Ministrul Transporturilor şi adjuncţii lui cu trenul? Bănuiesc că maximum o dată în timpul unui mandat, iar atunci în ocazii şi condiţii speciale, pe vreme nici prea caldă, nici prea rece, când se pune în circulaţie vreun tren nou-nouţ, în care sunt singuri şi din care nu se ostenesc să coboare în nici o gară. Pentru Ministrul Transporturilor aşadar, pentru Şefa de gară din Sinaia şi pentru Primarul din Sinaia, această relatare a unui drum de coşmar obişnuit, nu cu acceleratul sau personalul, ci cu cel mai bun tren care există, IC *.

1 august, zi de caniculă. Mă duc în Gara de Nord să prind trenul de 9.10 ca să ţin o conferinţă despre Bucureştiul de altădată la Şcoala de Vară din Sinaia. E deja extrem de cald. Ministerul Transporturilor face câte ceva pentru oamenii lui, care fac grevă, dar absolut nimic pentru călătorii de pe urma cărora trăieşte, care nu fac: a pus în încăperile celor care vând bilete aparate de aer condiţionat. Ce înseamnă asta ? Înseamnă că aerul cald care iese din aparate se varsă direct în sala în care stau la coadă călătorii şi o transformă în infern. Văd în jurul meu oamenii desfiguraţi, crispaţi, cu broboane de sudoare pe chipul de o paloare suspectă şi deschizînd gura după aer, ca peştii pe uscat. Mişcările tuturor sunt de o lentoare ciudată, ca-ntr-o secvenţă filmată cu încetinitorul. Inima mea, în schimb, supusă unor condiţii de submarin rusesc, bate cu o iuţeală suspectă. Cer, cu puţina voce care mi-a rămas, un bilet la Inter-City până la Sinaia. Din partea cealaltă a ghişeului, unde e aer răcoros, o doamnă veselă mă anunţă, ca şi cum mi-ar da o ve