Satul Corbu Vechi a ramas in picioare dupa inundatiile din iulie, dar recolta a fost toata distrusa. Multumind lui Dumnezeu ca nu le-a bagat Siretul in case, oamenii spera ca, la iarna, nu vor muri de foame nici ei, nici animalele. Satenii din Corbu Vechi puteau sa fie cei mai napastuiti dupa inundatii. Au scapat ca prin minune cu casele intregi. Apele au prapadit insa toata recolta, dar, zic ei, "se putea si mai rau". Nu au pornit vrajba unul contra altuia, ca doar sunt toti in aceeasi oala. Si la propriu, si la figurat.
Soseaua ce leaga localitatea Maxineni de satul Corbu Vechi e si acum sub ape, asa ca, de vrei sa ajungi in sat, trebuie sa o iei pe dig. Vreo 12 kilometri poti sa mergi cu masina, cu maximum 20 de kilometri pe ora, daca nu ai de gand sa ramai acolo, in gropanele facute de masinile grele. Digul, ce inconjoara ca un brau asezarea, a fost ridicat in 1960, pentru a proteja casele in caz ca Siretul isi iese cumva din fire. Pe vremea lu Ceausescu, spun oamenii din sat, nimeni n-avea voie sa umble pe creasta digului, nici macar cu bicicleta ori cu caruta, daramite cu masina. Mai mult, pe atunci se faceau periodic lucrari de intretinere si consolidare a lucrarii. Dupa â90, cand fiecare roman a priceput ce i-a convenit din democratie, digul a inceput sa fie folosit de cei care au purces la taierea padurilor, astfel ca pe spinarea lui se transportau cu camioanele tone de busteni. N-a mai fost consolidat de ani buni, motiv pentru care oamenii nu pot acum decat sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca a avut grija de ei si nu le-a bagat Siretul in case. La cateva sute de metri de sat s-a facut o bresa, atunci, in iulie, la initiativa acelor experti, pentru ca apa de pe ogoare sa se poata varsa mai repede in Siret. Atat i-a trebuit digului, putin ajutor uman, ca, "zdravan" cum era, intr-o noapte s-a cascat, rupandu-se in doua, inghitind si o masina. Intr-o
