Profesorii de altãdatã
Are o vârstã venerabilã: 82 de ani. Aproape jumãtate i-a dedicat catedrei. A cunoscut trei dictaturi, dar si vicisitudinile vremurilor prin care i-a fost dat sã treacã. Nu regretã nimic, ci doar anii care s-au scurs ireversibil si aproape insesizabil. Astãzi trãieste doar cu amintirile unei vieti bogate în evenimente si cu medicamentele partial compensate pe care trebuie sã le ia la ore fixe.
Mureseanca Iulia Botos s-a nãscut în 1923, la Gheja, aproape de Ludus într-o familie mixtã, de români si maghiari, dar grãdinita, scoala primarã, liceul si facultatea le-a ab solvit la sectia românã. Doar Scoala normalã de învãtãtori a absolvit-o în 1943, la Cluj, în limba maghiarã. A fost învãtãtoare pânã în 1949, iar, ulterior, profesoarã de românã si istorie la mai multe scoli din judet. Cei mai multi ani la catedrã – cei mai grei, dar si cei mai frumosi – 14 la numãr, i-a petrecut la Sângeorgiu de Mures, iar apoi, alti 14 ani, pânã la pensionarea sa în 1979, la Scoala 10 din Târgu Mures. Sotul Iuliei Botos, originar din secuime, a fost si el profesor, dar nici unul dintre cei trei copii ai familiei nu a continuat traditia dãscãleascã.
Muresul patriarhal
Iulia Botos rãsfoieste din când în când cele 7 albume cu fotografii îngãlbenite de timp. Usor estompate de vreme, figuri de copii modest îmbrãcati, de dascãli, fostii ei profesori si profesoare, dar si fosti colegi din diverse scoli în care a lucrat, se succed una câte una. Cu multã sensibilitate, îmi evocã figura Mariei Georgescu, o adevãratã doamnã, fostã profesoarã si directoare în anii '36-'37 la Liceul de fete "Unirea". La fel de sugestiv îmi evocã si atmosfera patriarhalã din Muresul interbelic, un târg ceva mai mare, unde în piata mare a orasului, în anumite zile se vindeau animale mici. Fostii elevi de altãdatã ai Iuliei Botos sunt astãzi în prag de pensionare. Cei mai m
