Europa duce lipsa de pianisti. Mai bine zis de mari pianisti. Nimeni nu stie cat va dura aceasta criza.
Poti sa pregatesti in conservatoare un numar triplu de instrumentisti, totusi, nici unul sa nu fie genial. In epocile in care se nasc putini artisti mari, lumea se multumeste cu cei mici si mijlocii. Un negustor evreu a simtit mersul lucrurilor si a importat din China doua milioane de pianisti. Cum se stie, China produce ieftin tot ce-i nevoie. Negustorul s-a lacomit si a dat faliment, iar acum pianistii sunt plasati, cum s-ar spune, la pachet impreuna cu maieurile, tablourile copiate dupa clasici si cutiutele cu vaselina antireumatica.
Copiile ieftine dupa clasici se produc in fabrici de tablouri, unde absolventii de Belle Arte din toata China picteaza cate douasprezece ore zilnic, cu o norma de trei capodopere de persoana. Ceea ce duce la un pret convenabil, la export, de opt dolari capodopera plus TVA-ul. De cand Europa si-a dat seama ca textilele ieftine din China elimina de pe piata falsurile scumpe produse pe continent, au aparut cateva legi care restrictioneaza importurile. Nu si pe cele la romane. In China, exista cateva sute de fabrici in care mai bine de un milion si jumatate de romancieri produc in medie cate doua romane de dragoste lunar. Ca si copiile dupa impresionisti, acestea sunt semnate cu nume englezesti cunoscute, cum ar fi John Smith, William Dickens si George Shakespeare. Romanele de dragoste importate din China se vand la fel de bine ca tablourile, deoarece cititorii nu oberva ca eroii au ochii oblici. Se vand binisor si peisajele, mai ales cele fara ochi. Autoportretele lui Rembrandt, insa, semnate Costica Rembrandt, din vina unui importator care a incurcat comenzile de clarinetisti cu cele de maestri olandezi, nu se mai vand la fel de repede ca la inceput, cand, din cauza preturilor mici, nimeni nu facea caz de faptul ca Rembran