Ma apuca, deodata, cate un dor sa simt nisipul sub talpi, de nu va pot spune! Mi se intampla mai ales iarna, fireste, sa-mi lipseasca micile graunte macinate de mare. Tocmai fiindca atunci, chiar de m-as urca in tren si as ajunge pe o plaja in cateva ore, n-as putea sa-l cern printre degete, asa inghetat cum ar fi. Se intampla la fel ca atunci cand ti se face sete tocmai pentru ca nu ai apa la indemana ori te apuca somnul exact cand trebuie sa dai un examen important.

Dar se face vara si ajung la mare. Nisip, cat vezi cu ochii. Nisip care ti se lipeste de piele, iti intra in sandale, pe care ti-l arunca vantul in ochi, il scuturi de pe prosopul de plaja, de pe haine, din par, care-ti scrasneste in dinti. Nisip de toate felurile, culorile, graunte fine ca firele de praf, grunjoase ca sarea de muraturi, nisip ud si rece, nisip uscat si fierbinte, amestecat cu scoici macinate, cu alge secate de verde, cu alt nisip. Mici dune sculptate de vant, brazde lasate de masinile care-l curata, cratere pe care le facem cu talpile noastre, castele surpate, vise ratacite. Uluitoare vesnicie efemera! Infinit de multe inimi de clepsidra, zdrobite de infinit de multi pasi. "Hai sa numaram nisipul!"... genial vers! Dar unii, putini si aceiasi, l-au luat in serios. Au inceput sa numere corturile, prosoapele, sezlongurile, umbrelele de stuf, parcelele, banii, contractele, comisioanele... S-au incurcat si-au luat-o de la capat cu numaratul corturilor, prosoapelor, sezlongurilor, umbrelelor de stuf, parcelelor, banilor, contractelor, comisioanelor... Culmea este ca se incurca in fiecare an, cam prin primavara! Ramane nisipul, cum-necum numarat si aprig prins in registrele de cadastru sau cum s-or mai chema ele. Dar ramane si nisipul din amintirile enorm de multilor pasi, taietor, mangaietor, ud si rece sau uscat si fierbinte, grauntele multiplicat la infinit, care asteapta sa fie elib