"Muntele este pentru ciobanul roman ce sunt marea pentru navigatorul grec si campia pentru gradinarul bulgar. Romanul are o inclinare nascuta pentru pastorit. E un instinct primavaratic si un imperativ economic ce au determinat si determina pe ciobani sa apuce cararile muntelui", scria dr. Gheorghe Gh. Radu, medic veterinar, in lucrarea sa din 1935 "Contributiuni la Studiul Stanilor din Romania". Tot in acel an in satul Stanesti, apartinand de comuna Corbi din Arges, localitate cu o puternica traditie pastorala, s-a nascut Sumedrea Nicolae, azi cioban raspunzator de turma de berbeci. Impreuna cu tot atat de varstnicul Ion Macincoiu, din Corbi, si tanarul Filip Constantin, 27 de ani, din satul Slatina, comuna Nucsoara, raspunzatori de turmele de miei si de oi sterpe, toti trei sunt avanpostul "Stanii din Preotesele", in miezul salbatic si aspru al Fagarasilor. Existenta lor astazi, dupa aproape trei sferturi de secol, este uluitoare. Deceniile de comunism nu au reusit sa distruga si sa-i indeparteze aceasta admirabila traditie. Comunitatile lor raspandite pe versantii sudici ai Muntilor Fagaras au fost obiectul unui capitol distinct ale amintitei lucrari monografice din perioada interbelica Ð "Pastoritul pe Valea Doamnei". Iar pentru un calator este uimitor ca acum, in era telefoanelor mobile si a "schimbarilor climatice", sa intalneasca acesti oameni, cu virtutile lor in cunoasterea naturii si stapanirea ancestralei meserii, in colturi izolate precum Izvorul Doamnei, Valea Rea, Valea Bandii, coastele inclinate ale Muntilor Galasescu, Moldoveanu. Rolul lor nu este legat de bucuria vederii produsului principal al ocupatiei lor, laptele, si apoi prepararea acestuia in cas si branza de burduf. Aceasta satisfactie revine colegilor de stana asezati cu manzarile Ð oile in lactatie, tinute in locurile mai blande ale masivului si mai accesibile transportului produselor la