În cursul acestui an, declarat ,Anul Mondial al Fizicii" pentru a marca împlinirea a 100 de ani de la descoperirea teoriei relativităţii, despre Albert Einstein au apărut - şi continuă să apară - zeci de articole, studii şi lucrări.

Autorul teoriei este invocat într-un număr din ,Time" drept ,părintele" spiritual al relativismului moral şi modernismului în arta secolului XX. Deşi la un moment dat nega el însuşi orice conexiune între cubism şi teoria relativităţii, totuşi personalitatea lui Einstein, atipică omului de geniu şi dublată de un proces de ,vulgarizare" a teoriei sale (spaţiul şi timpul sunt concepte relative), a putut deveni un soi de ,catalizator" sau chiar exponent al curentelor culturale din prima jumătate a veacului trecut. În 1922, când Einstein câştiga premiul Nobel, James Joyce publica Ulysses şi T. S. Eliot The Waste Land. În mai al aceluiaşi an avea loc faimoasa petrecere în cinstea primei reprezentări a baletului Renard, compus de Stravinsky şi pus în scenă de Diaghilev. Pe lângă cei doi, erau prezenţi Picasso, care proiectase decorurile, Proust (considerat ulterior un fel de ,Einstein al literaturii") şi Joyce.

,Canonizarea" lui Einstein începuse încă din timpul vieţii, popularitatea lui depăşindu-i cu mult reputaţia ştiinţifică; chiar şi astăzi, portrete şi postere cu chipul său sunt folosite în scopuri ambientale alături de cele cu Groucho Marx sau Marilyn Monroe, precum în cunoscuta serie a lui Andy Warhol. Încă din anii '20, Einstein devenise subiect de parodii şi glume, erou de teatru burlesc, apărea pe coperţile unor reviste ,fashion" precum Vanity Fair. Devenit un erou al ,timpurilor moderne" după confirmarea observaţională a teoriei relativităţii, lumea s-a umplut, literalmente, de fani ai celebrului savant. Revistele de toate genurile i-au dedicat numere întregi. Celebra Scientific American oferea chiar un