Casele de lemn care pot fi vazute astazi la Muzeul de Etnografie de pe Dealul Florilor isi datoreaza rezistenta faptului ca grinzile din care sunt construite au fost tratate, inainte de reconstructie, intr-un laborator care a... disparut.

Fiecare grinda era cufundata, timp de doua saptamani, intr-un bazin de imersie cu o lungime de 13 metri (solutia din bazin, pentaclor fenolat de sodiu si xilanon, avea rolul de a distruge cariile si de a intari lemnul).

Schimbarea radicala

Totul a inceput in anul 1974, o data cu primirea locatiei actuale a sectiei de Etnografie a Muzeului Judetean Maramures. Atunci a fost demarata si ideea organizarii unui muzeu in aer liber.

Tinand cont de faptul ca monumentele de arhitectura populara care urmau sa fie aduse din satele Maramuresului si refacute in perimetrul noului muzeu erau construite din grinzi de lemn cu o vechime apreciabila, s-a luat masura infiintarii unui laborator pentru tratarea lemnului. Din punct de vedere al dotarii si al personalului care il deservea, laboratorul respectiv era al doilea din tara.

Intre timp, lucrurile s-au schimbat radical. Instalatia pentru tratarea lemnului si laboratorul de restaurare au functionat pana in anul 2001, an in care au fost pensionati restauratorul si tratamentistul.

Interesele economice au facut ca spatiul respectiv sa fie inchiriat de conducerea muzeului de doua ori: prima data unui mic intreprinzator, care a amenajat un fel de club de vara pentru elevi, si a doua oara unei firme care avea ca obiect de activitate montarea de geam termopan, blocandu-se astfel sansa de a repune bazinul in functiune.

Functioneaza (?)

In prezent, instalatia nu mai este folosita, principalul motiv fiind absenta unui restaurat