Peter A. Schmid imbina armonios – daca nu chiar miraculos – doua profesiuni pretentioase: ca medic specialist gastroenterolog ofera consultatii intr-un cabinet privat, iar ca muzician cinta la clarinet bas, saxofon bas si bariton, flaut bas si taragot. El s-a specializat in improvizatie libera si in experimentarea executarii muzicii in spatii neconventionale.

Ati cintat intr-un rezervor de apa dezafectat din Zürich. Nu este acustica foarte agresiva intr-un astfel de loc?

Este, dar depinde de ce si cum se cinta. In spatii cu „prea multa“ acustica instrumentistul trebuie sa fie cu bagare de seama, de aceea ma atrag experimentele. In grupul de muzicieni cu care lucrez cautam mereu locuri neobisnuite.

Muzica noastra nu este jazzul care se cinta intr-un local. La noi, spatiul joaca un rol esential. Datorita unui CD inregistrat in rezervorul din Zürich, am fost invitat impreuna cu Evan Parker sa cint la un festival de jazz din Istambul, in rezervorul istoric de apa din Yerebatan: un spatiu de 2000 de ani vechime, situat in complexul muzeal al moscheei Agia Sophia, utilizat in prezent pentru expozitii si alte evenimente artistice.

- Ceea ce cintam noi poate fi numit o minoritate in minoritate

Colaborati de mult cu Evan Parker?

De mai multi ani. Cred fara exagerare ca este cel mai important saxofonist in domeniul improvizatiei libere la ora actuala. A creat un stil si o tehnica absolut unice. Influenta sa asupra muzicii contemporane este hotaritoare. Despre el se scrie mult in presa de specialitate.

Totusi despre jazz se scrie putin.

Da, jazzul ramine un domeniu minoritar in contextul muzical general, iar publicul interesat la fel. Ceea ce cintam noi poate fi numit o minoritate in minoritate. Desi exista peste tot in lume persoane interesate in improvizatie, ele reprezinta o comunitate extrem de redusa. Co