Iata si un subiect cu care nu ne intalnim in fiecare zi, un subiect care nu ocupa un loc foarte important in fictiune, cu exceptia unor romane de tip western, dar care este incarcat de semnificatii, cele mai multe negative, legate de universul concentrationar, inaugurat, pare-se, de britanici in razboiul cu Burii, perfectionat de regimul sovietic, adus la un tragic apogeu de nazisti.
Imi amintesc ca am citit acum mai bine de 35 de ani o carte scrisa de un autor foarte pesimist, Gordon Rattray Taylor, care prevedea, eronat din fericire, ca in viitorul apropiat biologii (si nu producatorii de arme nucleare, cum credeam in nesfarsita mea naivitate) isi vor desfasura cercetarile in spatele unor imense garduri de sarma ghimpata, ei fiind cei care ne ameninta viitorul. Cartea se numea "Bomba biologica", inca neexplodata, spre norocul nostru.
Prima intalnire fictionala cu subiectul de azi mi-a fost pricinuita de o carte pe care am iubit-o, "Maratonistul" lui William Goldman, in care eroul (de fapt anti-eroul) Babe incearca sa-si impresioneze profesorul care ii pune o intrebare legata de un anume Glidden la care Babe reactioneaza prompt cu replica: "Evident, sarma ghimpata, foarte important!". Si face, desigur, impresie buna.
Glidden, mai exact Joseph F. Glidden, a inventat si patentat sarma ghimpata (mai intai din fier, mai apoi din otel) in 1874, a avut un succes incredibil si a reusit sa schimbe, poate pentru totdeauna chipul Vestului Salbatic, dar si al Argentinei sau Australiei, transformand radical cresterea vitelor, care nu suferise prea mari schimbari in comparatie cu metodele folosite si azi in savana africana sau in fermele de dimensiuni mult mai modeste de pe vechiul continent european.
Fara a intra in prea multe detalii, pare destul de clar faptul ca un teritoriu imprejmuit, cat ar fi el de mare, necesita mai putina forta de munca decat o
