- Diverse - nr. 162 / 18 August, 2005 Omul, ca vietate, nu are drepturi mai presus decat celelalte vietuitoare asupra naturii. Faptul ca el si le aroga este o alta poveste. Se apropie toamna, iar mistretii dau iama prin porumb. Taranii cauta fel de fel de mijloace, pentru a-si apara recolta. Dar mistretii simt ca va veni iarna si trebuie sa acumuleze grasime, ca sa poata supravietui. Ghinda nu prea este, pentru ca padurile de stejar au fost "drujbate", graul a fost secerat, asa ca au mai ramas ceva cartofi si porumbul. Taranii apeleaza la vanatori, dar acestia isi au socotelile lor. Ei vin atunci cand e de venit, dupa datina si lege. Graba nu-i, ca si asa, peste cativa ani, lupta taranilor cu mistretii va deveni poveste. Cu aproape 40 de ani in urma, ma gaseam la CAP din Praid si tocmai atunci a picat acolo o comisie de la Ocolul Silvic, pentru a tranzactiona despagubirile pentru distrugerile facute de mistreti intr-o tarla de cartofi. Vazandu-i intrand in curte, presedintele si inginerul-sef s-au intarit in hotararea luata in consiliul de conducere: 200.000 de lei. Desi nu aveam atributii de asemenea natura, nu m-au exclus de la discutii. Delegatii Ocolului Silvic n-au avut obiectii. Documentele au fost de indata completate si semnate. Dupa plecare silvicultorilor, l-am intrebat pe inginerul-sef al CAP daca tranzactia le-a fost favorabila. Mi-a spus ca cele 200.000 de lei sunt pentru ei venit net. Cartofii ar fi trebuit recoltati, transportati, insilozati si valorificati. Or, toate acestea s-ar fi facut cu cheltuieli mari, iar beneficiul n-ar fi fost nici pe jumatate. Daca li s-ar permite sa planteze cartofi in toate tarlalele din zonele unde umbla mistretii, cooperativa n-ar avea probleme, nici cu forta de munca si nici financiare. Dupa catva timp, am discutat aceeasi problema cu inginerul-sef de la Ocolul Silvic. L-am intrebat daca le convine sa sup