Criza eterna Majoritatea spitalelor timisene mai au bani doar pana in luna septembrie. La ultima rectificare bugetara, Ministerul Sanatatii a mai alocat niste bani sistemului sanitar timisean, in asa fel incat nici sa nu traiasca, nici sa nu moara. Fondurile repartizate la inceputul anului unitatilor sanitare timisene au ajuns cam pana pe la sfarsitul lunii iunie. De la jumatatea anului, spitalele asteapta rectificari de la Bucuresti, rectificari care sa le mai asigure doua sau trei luni de functionare. In ciuda oricarei logici, vechii si noi factori de decizie din Ministerul Sanatatii refuza sa aloce, atunci cand se fac bugetele anuale, sumele necesare sistemului sanitar pe un an intreg. Asa ca spitalele, de exemplu, se tarasc din inertie, din colaps in colaps, din termen-limita in termen-limita, tot timpul sperand la noi si noi rectificari. E un sistem care face ca, de la jumatatea anului, unitatile sanitare, si deci si bolnavii, sa stea cu mana intinsa in directia Bucurestiului, de unde vin fondurile pentru rectificare. Contribuabilul timisean la fondul de asigurari de sanatate ajunge, in astfel de situatii, sa constate ca, dupa ce lunar da bani pentru sanatate, atunci cand se imbolnaveste, la spital i se spune senin ca nu sunt bani de tratament.

Insa orice criza ar trebui sa aiba solutii. De aceea am incercat, impreuna cu Livius Carstea, liderul Sanitas Timis, sa identificam, teoretic, cateva alternative de iesire din colaps, care sa poata fi puse in practica. "In primul rand, vizavi de aceasta situatie, cu bugetul insuficient si cu eternele rectificari - trebuie spus ca repartizarea actuala a bugetului - tinandu-se cont de criteriul istoric - nu e suficient de bine gandita. Adica, unui spital i se da acelasi buget ca anul trecut, fara sa se tina cont de inflatie, de evolutiile costurilor pe piata. In plus, in primele luni ale anului, din bugetul pe anul i