Cum n-am apucat sa scriu la timp, o fac acum cu intirziere (dar tot rau-i spre bine!): mult mediatizata demisie a ministrului liberal al Culturii a lasat cinematografia in starea cea mai confuza si riscanta din 1989 incoace.
Toate blocajele antireformei de 15 ani din bransa si sperantele acumulate pe parcurs au ajuns intr-un moment exploziv. Iar binele intirzierii cu citeva saptamini a zicerii din capul coloanei vine din norocul ca, intre timp, numita stare de confuzie periculoasa este neasteptat pusa in lumina de patru evenimente produse in aceasta luna august 2005. Evenimente care se bat cap in cap, doua cite doua, in tandemuri oximoronice ordonate singure prin juxtapunere, in asa fel ca oximoroanele sa bata si ele la ochi. Nu stiu insa daca bat destul de tare pentru daltonisti sau pentru cei care sufera de orbul gainilor, efectiv ori simulat, tratabili sau nu: tiparirea la 4 august crt. in Monitorul oficial a Ordonantei privind cinematografia si publicarea la 10 august a rezultatelor noului concurs de proiecte cinematografice; respectiv, prima editie a unui Festival International al Marii Negre (Constanta-Mamaia, 10-14 august crt.) si a doua editie a Festivalului International al Filmului Independent „Anonimul“ (Sfintu Gheorghe-Delta, 15-19 august).
- Explozia sperantelor, dar nu si implozia antireformei
Ceea ce da apa la moara confuziei este incurcarea palierelor diferite ale starii de fapt si transferul unora asupra altora, cum ar fi meritele unor membri ai comisiei de selectie la ultimul concurs, virate asupra CNC-ului si sistemului insusi, cu UCIN-ul si UARF-ul lui. Este astazi principalul instrument al celor interesati sa perpetueze antireforma din domeniu. Ei vor sa lase ca totdeauna impresia ca lucrurile merg din ce in ce mai bine, gratie bunavointei lor, incit unii pot ramine la infinit in posturi, respectiv sa fie realesi a
