- Social - nr. 163 / 19 August, 2005 Vestea asasinarii fondatorului Comunitatii ecumenice Taizé a cazut ca un trasnet si a indoliat inimile romanilor, mai ales ale celor care l-au cunoscut, dintre care multi tineri mureseni: romani si maghiari de toate confesiunile care, in decursul anilor de dupa decembrie 1989, au participat, atat pe timpul verii, cat si de Anul Nou, la minunatele intalniri organizate de catre aceasta comunitate. Frére Roger, cum ii spunea toata lumea, a fost, intr-adevar, nu numai un sfant, ci si omul providential care si-a dedicat intreaga viata unei opere uluitoare, de apropiere a oamenilor pe calea religiei, infaptuind astfel pe Pamant porunca lui Dumnezeu ca "biserica sa fie doar una". A reusit acest fapt nu fortand lucrurile, acolo unde erau greu de urnit, ci lucrand cu o rabdare si migala de neimaginat la modelarea sufletului tinerilor pentru a fi mai buni si mai toleranti unul cu altul, indiferent de religia careia acestia apartin. Ideea, ne spunea Sfintia Sa, i-a venit inca din timpul ultimului razboi, cand a constatat ca ororile acestuia au fost facilitate si de ura dintre religii. Pentru a indeplini aceasta porunca divina, Frére Roger, pe numele sau adevarat Roger Schultz, a parasit Elvetia si s-a stabilit in Franta, intr-o zona minunata, la 70 km de marele oras Lyon si la 30 km de Maçon, in satucul Taizé, pe meleagurile poetului Lamartin, ajutand la adapostirea refugiatilor de tot felul. Dupa terminarea razboiului si ameliorarea situatiei din Europa a inceput si marea sa lucrare cu tinerii. Punctul de plecare au fost anii '60, iar inceputul timid. Vestea s-a raspandit repede si, in scurt timp, avalansa tinerilor a fost atat de mare incat s-a simtit nevoia trecerii de urgenta, de la improvizatiile de gazduire, la lucrari de amenajare de proportii. Totul din donatii si din munca neobosita a calugarilor, adunati in jurul parintelui