S-a redeschis dezbaterea privind moralitatea presei romanesti. Frazele referitoare la "un ziarist care si-a permis sa sune si sa ameninte", aruncate de presedintele Basescu intr-un interviu radiofonic, au fost suficiente: problema santajului pentru publicitate a revenit pe primele pagini.
S-au dat din nou exemple pe care toata breasla le stie si s-au explicat inca o data metodele: 1) "am ancheta gata scrisa, sari cu reclama!"; 2) campanie zilnica pana "tinta" cedeaza; 3) articol-avertisment care dauneaza imaginii unei companii, iar patronul prinde "mesajul".
Si in cazul nostru, al ziaristilor, maioul e mai aproape decat camasa. Scriem cu orice ocazie despre bolile noastre, ne spalam rufele pe la talk-show-uri, vorbim cu patos despre pierderea si refacerea credibilitatii, invocam codul deontologic, dar omitem mai mereu cealalta perspectiva: tacerea patronilor.
Despre asta se discuta doar in redactii, cu revolta si uimire, insa pe tarabe, pe sticla sau in eter nu razbate nimic.
Stimati patroni, de ce sunteti lasi? De ce nu ne ajutati sa va ajutam? Stiti foarte bine, cu totii, care ziare sunt pe "lista neagra", ce directori din presa va suna sa va ameninte, ale cui departamente de publicitate va trimit, cu tupeu, e-mailuri in care vi se cer direct sume concrete, in schimbul pastrarii asa-ziselor anchete in memoria computerului. De ce taceti?
E drept, unii dintre voi va stiti prea bine bubele si, de altfel, semanati cu acei "ziaristi" carora, prin publicitatea pe care o platiti, le asigurati supravietuirea intr-o societate care se vrea concurentiala.
De la voi n-am nici o pretentie: aveti mirosul ultra-dezvoltat, va amusinati reciproc din prima clipa si n-aveti nevoie sa cantariti prea mult pentru a hotari ca e mai "intelept" sa va "faceti reclama". Daca dai mita la Finante, la Vama sau la Garda, ce m
