interviu cu Ioan ONISEI, secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor Aş vrea să ne spuneţi cîteva cuvinte despre importanţa Festivalului de Muzică "George Enescu" şi despre impactul pe care îl are acesta atît asupra publicului din România, cît şi asupra muzicienilor, a lumii muzicale româneşti şi internaţionale. Festivalul şi Concursul Internaţional "George Enescu" s-au născut în 1958 tocmai pentru a omagia memoria celui care a fost compozitorul, pianistul, violonistul şi dirijorul George Enescu. Festivalul are, aşadar, o vîrstă respectabilă: 47 de ani. Primele ediţii - mă refer la cele de pînă la sfîrşitul anilor '60 - au avut o mare însemnătate. Artişti foarte mari, Sir John Barbirolli, Herbert von Karajan, Lord Yehudi Menuhin, David Oistrah, Arthur Rubinstein şi mulţi alţii, unii care au colaborat cu George Enescu, au venit atunci la Bucureşti poate şi pentru că era vorba despre un festival de anvergură, de dincolo, încă, de Cortina de Fier. La concursul omonim, lansat în acelaşi an şi desfăşurat tot din 3 în 3 ani, s-au lansat tineri muzicieni la acea vreme, care, mai apoi, au confirmat cu brio calităţile demonstrate în faţa juriilor internaţionale: fraţii Ştefan şi Valentin Gheorghiu, Nicolae Herlea, Radu Lupu, Agnes Baltsa, Claire Bernard şi lista ar putea continua. Prin urmare, Festivalul "George Enescu" a fost, de-a lungul timpului, un eveniment muzical de excepţie - uneori strălucind în ceţurile totalitarismului extrem - pentru viaţa muzicală românească şi nu numai. La fiecare ediţie, pe scena festivalului concertează artişti de valoare, dar şi tineri extrem de talentaţi care fie sînt încă studenţi, fie au terminat Conservatorul. Odată încheiat acest Festival, cum sînt ei promovaţi în ţară, dar şi în lume? Aş vrea să menţionez faptul că, de la sfîrşitul anilor '70 şi pînă la căderea comunismului, Concursul "George Enescu" a dispărut din motive lesne