Poate vi se pare ciudat să-ţi fixezi ca itinerariu de vacanţă Bucureştiul, mai ales dacă şi locuieşti aici, nu pentru că nu ai avea ce vedea, nici pomeneală, ci pentru că asociem ideea de vacanţă cu litoralul românesc sau, de ce nu, străin, cu muntele şi, în principiu, cu orice loc care să ne scoată din aglomeraţia sau din canicula urbană. Dar se întîmplă să nu prea ai de ales şi atunci alegi un traseu al caselor memoriale şi al muzeelor bucureştene "mai în umbră". Prima întrebare, firească: "Bun, şi care-s astea?!". Şi începi să le enumeri, aşa cum le-ai găsit în Muzee şi case memoriale ale scriitorilor (autori Mihai Geleţescu şi Ion Mihăescu) sau pe diferite portaluri de tip Romania Travel: Casele memoriale "Tudor Arghezi", "George şi Agatha Bacovia", "G. Călinescu", "Gala Galaction", "Ion şi Claudia Minulescu", "Liviu şi Fanny Rebreanu"... Ar mai fi Muzeul de Geologie, Muzeul Bucureşti şi Muzeul de Istorie, căci Muzeul Satului, al Ţăranului Român sau Antipa... le-ai cam văzut. Să mai zică cineva că nu eşti intelectual chiar şi în vacanţă! Şi ce mai intelectual, întruchiparea lectorului ideal postmodern, care se delectează în autobuz, acasă, în pauzele de la serviciu, cu citirea ghidului străzilor bucureştene, căutarea şi notarea lor, alături de schemele prietenilor care desenează linii de tramvai, staţii, bulevarde etc., într-un act al lecturii ce devenise deja colectiv. Adevărul e că ne plictiseam. Trecusem deja prin cartea de telefon, vreo două cărţi de bucate, Dicţionarul onomastic, Jumătate plus unu şi ne-am gîndit să ne apucăm de citit şi căutat personaje-străzi, lucru deloc simplu. Şi asta pentru că una dintre marile probleme ale circuitului cultural bucureştean este totala lipsă de informare cu privire la aceste obiective, de marcare şi de prezentare a lor, aspect ce vizează îndeosebi casele memoriale. Căci, spre deosebire de muzee, acestea nu beneficiază d