- Diverse - nr. 163 / 19 August, 2005 Ne-am obisnuit ca, de cativa ani buni, televiziunea locala, si nu numai, sa ne aduca imagini de pe limanul lacului de acumulare de la Bezid, unde fostii locuitori ai satului vin la o anumita data sa-si planga stramutarea, privind turnul bisericii, care se inalta din apa, si alte cateva ziduri. Am cunoscut acest sat, aflat pe o vale ingusta, cu drum pietruit, desfundat primavara si toamna, incat autobuzul abia inainta, inclinandu-se cand intr-o parte, cand in alta, gata-gata sa se rastoarne. Dupa inundatiile din 1970, cand apele au facut ravagii pe valea Tarnavei Mici, a fost luata masura amenajarii unui lac de acumulare in zona Bezidului, care implica si stramutarea locuitorilor la Bezidul Nou, la cativa km departare, pe aceeasi vale. Satul nu avea edificii deosebite si nu ma adancesc in trecutul istoric al asezarii. Amenajarea de la Bezid a pus la adapost intreaga vale a raului. In plus, a devenit o baza de agrement. Stramutarea nu a fost un fapt singular in Romania. Construirea barajului de la Bicaz a impus stramutarea unui numar important de localitati, iar pentru amenajarile de la Portile de Fier a fost stramutata si populatia unui oras: Orsova. Am cunoscut orasul Orsova, prin anii '50 si am fost impresionat de casele-vile, construite din piatra si caramida, pentru ca aproape toti locuitorii au fost marinari si in vremuri mai bune. In jurul caselor tronau arbusti ornamentali si straturi de flori. Am trecut dupa cateva zeci de ani prin acele locuri si am vizitat Orsova Noua, departe de ceea ce a fost vechea Orsova. Prin urmare, fenomenul dezradacinarii nu este singular si nici nu poate fi scos din constiinta generatiei care a trait momentul respectiv. Ceea ce ridica semne de intrebare este faptul ca, vorbindu-se de stramutarea de la Bezid, nu se aminteste nimic despre alte stramutari, ci este prezentata ca un