- Editorial - nr. 163 / 19 August, 2005 Despre Wass Albert, groful din Sucutard, condamnat la moarte (in contumacie) prin Hotararea nr. 1 din 13 martie 1946 a Tribunalului Poporului din Cluj, s-a cam spus si s-a scris totul. Cu mult peste ce s-ar fi cuvenit unuia care a instigat la crima si a ordonat moartea unor romani si evrei, oameni nevinovati! Gratie unei propagande intens sustinute, din interiorul si din afara granitelor Romaniei, de iredentismul si neorevizionismul unguresc, au curs rauri de cerneala despre "marele scriitor maghiar din Transilvania", caruia noi nu-i analizam aici opera si reusitele estetice, ci faptele! I-au fost ridicate busturi, in curtile bisericilor reformate din Reghin si Lunca Muresului, pe fatada Scolii Generale din Mugeni (Harghita), care-i poarta acum numele, a fost dezvelita o placa comemorativa, au fost organizate lecturi-maraton, i-a fost publicata opera, de Editura "Mentor" din Targu-Mures, ca doar domnul Márko Béla nu a dormit si nu doarme! Totul, pentru o reabilitare cat mai grabnica a lui, printr-un desantat cult al personalitatii! Pentru ce fapte a fost condamnat la moarte Wass Albert? Pentru crime de razboi, deoarece "impreuna cu alte persoane se face vinovat pentru instigare la omor si la uciderea" unor romani si evrei din Ardeal, din localitatile Sucutard si Muresenii de Campie, localitati aflate in nordul Transilvaniei aflate sub ocupatia administratiei ungare de la Budapesta si a trupelor horthyste, in urma cedarii acestei parti a Romaniei prin Diktatul de la Viena din 30 august 1940. Conform probelor din dosar, administrate in cauza, pe baza declaratiilor martorilor si concluziilor, in noaptea de 23-24 septembrie 1940, asa cum se sustine in actul de acuzare, Wass Albert, "care purta o ura neimpacata romanilor care primisera de la statul roman, prin reforma agrara, o buna parte din mosia sa", manat de ura sovina, ordon