Premierul Tariceanu si-a manifestat nemultumirea fata de modul cum se indeplineste calendarul politic stabilit de Consiliul de Coordonare al Aliantei. Nu a fost demarata nici una din actiunile prevazute pentru august, iar domnul Marko Bela afirma chiar ca timpul nu preseaza si ca actiunile pentru inlocuirea presedintilor pesedisti ai celor doua Camere pot sa astepte si sesiunea ordinara a Parlamentului din septembrie. Nu putem trage decat o singura concluzie: calendarul nu are acelasi inteles in acceptiunea politica precum in cea gregoriana. Calendarul stabilit de Papa Grigore al 13-lea regleaza scurgerea zilelor noastre. Cel politic al Aliantei pare extensibil in functie de tot felul de scadente nescrise. Chiar si in aceste conditii nu nepotrivirea dintre cele doua calendare sta la baza intarzierii, ci contradictiile manifestate in relatiile dintre componentii Aliantei, mai ales disensiunile dintre presedinte si premier. Daca si pelerinajul la podul Maracineni a ajuns motiv de disputa publica, pe care nici macar inversunarea apelor nu o poate dilua, ce sa mai spunem despre altele ce nu apar in raza ochiului liber... Succesiunea intalnirilor cu presa ale premierului si presedintelui promite continuarea disputei, desi confruntrarea directa, oriunde va avea ea loc, la Cotroceni sau in alta parte, va fi cu adevarat punctul terminus. Timpul nu poate astepta corelarea celor doua calendare, deoarece exista si un al treilea stabilit de presedintele Basescu drept conditie a organizarii unei intalniri cu liderii Coalitiei la Cotroceni. Punctul cel mai dificil al acestui calendar nescris il constituie cererea presedintelui de a se trece efectiv la indeplinirea programului electoral, iar Guvernul Tariceanu sa se dovedeasca diferit de Guvernul Nastase. Aceasta este problema problemelor. Trecerea prin Parlament a deciziei de schimbare a celor doi presedinti pesedisti n-ar trebui