"Capriciu sau revelatie estetica?!", se intreaba cunoscatorii fenomenului pietei de arta atunci cand negustorii/colectionarii se incumeta sa intre in cursa adjudecarii unei lucrari realizate de un artist necunoscut. Nu incape indoiala ca portretul unei taranci din Ardeal, nesemnat si nedatat, vandut in cadrul licitatiei din 14 august cu 175 de euro, un peisaj din Balcicul interbelic, semnat indescifrabil, adjudecat pentru suma de 300 de euro, sau o iarna in sat, cu acelasi statut - autor necunoscut -, cumparata cu 600 de euro, fie ca au impresionat simtul estetic al unor colectionari impatimiti, fie ca i-au incitat pe negustorii dornici de castiguri, care nu rateaza nici un prilej. Oricum tablourile amintite nu faceau rabat de la calitate - a stilului, a tusei de penel, a compozitiei in sine. Semn ca snobismul incepe sa piarda teren facand loc, de multe ori, bunului gust al licitatorilor. Poate ca indemnul lui K.H. Zambaccian, unul dintre colectionarii importanti ai secolului XX, de la noi, are mai multa priza acum la negustorii sau amatorii de arta. "Decat un tablou slab de un nume mare, mai bine un tablou frumos de un nume necunoscut!", recomanda Zambaccian, adaugand: "Feriti-va de tablourile cu certificate; e un semn de slabiciune. Cele originale nu au nevoie de certificat si nici de iscalitura. Semnatura trebuie cautata in stilul tabloului, in tusa de penel, care-i da personalitate, viata, valoare".
Ce-i drept, cumparatorii nu s-au inghesuit sa ofere sume prea mari pentru uleiuri realizate de pictorii interbelici din esalonul al doilea al artei moderne romanesti. Un Iosif Steurer ("Peisaj de iarna"), s-a vandut cu 300 de euro, iar un Gheorghe Ionescu Sin ("Pe malul apei") cu 350 de euro, in timp ce pentru un Isachie ("Catedrala")
s-au oferit 450 de euro. Printre pictorii recent disparuti, ale caror tablouri nu i-au lasat indiferenti pe amatorii de pi
