Indolenta poate avea efecte letale. Din cauza abuzurilor, in unele cazuri, si a suficientei si comoditatii, in altele, pot muri oameni. Adulti batuti (cazul Gionea) sau copii pierduti. Singura preocupare a celor vinovati, direct sau prin recul, e sa-si fardeze insignele. Intr-un dialog pe Internet, avut in noptile necautarii de la Plopeni cu un reprezentant al Ministerului de Interne, am fost acuzati ca aratam doar aspectele negative si lipsa de profesionalism a Politiei romane in operatiunile de cautare a fetitei disparute.
Ceea ce nu a inteles interlocutorul nostru a fost ca materialele, critice pe alocuri, au fost o punte de dialog pe care incercam sa o avem cu autoritatile. Rolul nostru era sa atragem atentia asupra unor aspecte observate pe teren, bune sau rele, ale politistilor. De cand relatarea unor evenimente in desfasurare a devenit o incercare de subminare a prestigiului unei institutii?
Avem tot respectul pentru politistii care au venit la cautari in Plopeni. Este remarcabil faptul ca au reusit sa se mobilizeze si sa inteleaga, in sfarsit, ca un copil nevinovat a disparut in conditii misterioase de acasa si are nevoie de ajutor.
Totusi, aceleasi metehne, observate si cu alte ocazii, au aparut si aici. Primele momente ale cautarii au fost tratate iarasi, pentru a cata oara, cu superficialitate. Cautarile au inceput destul de tarziu in noapte si destul de firav.
Exact la inceputul cautarii, cand sansele de a gasi copilul sunt cele mai mari, politia nu reuseste sa adune toate elementele necesare unei cautari eficiente. Lipsa cainilor de urma performanti, lipsa dotarilor specifice unei cautari de noapte (reflectoare, echipamente night-vision, portavoce), lipsa unui plan coerent de actiune duc in final la impresia unei cautari haotice. Ce rost mai avea sa plimbam o saptamana elicoptere pe cerul insorit al Dobrogei daca nu s-a reusi
