O tentativa aproape identica de asasinat cu cea de la Taize a avut loc in Romania, tot anul acesta, la Manastirea "Petru Voda" din Moldova, insa fara colosala reverberatie mondiala care a facut din Luminita Zamfira Solcan (ce nume luminos!) una dintre cele mai negre pete pe imaginea de azi a Romaniei. In plina slujba, la Manastirea "Petru Voda", situata intr-un loc izolat din Carpatii Orientali, mai sus de Cheile Bicazului, un tanar s-a apropiat de venerabilul ieromonah Iustin Parvu, supravietuitor al inchisorilor comuniste, si l-a injunghiat cu cutitul. Din fericire, duhovnicul Iustin Parvu, aflat la o varsta apropiata de cea a fratelui Roger de la Taize, a supravietuit odioasei tentative de asasinat. In mod stupefiant, dupa ce l-a injunghiat pe batranul duhovnic, agresorul a constatat ca-l confundase cu un alt calugar, care ii refuzase cu catva timp in urma - din motive de natura psihiatrica - tentativa de a intra in monahism. In aceste doua cazuri similare prin motivatie nu conteaza confesiunea agresorilor. Am alaturat agresiunile de la Manastirea "Petru Voda" si din comunitatea Taize pentru ca asemanarea lor izbitoare ar putea dezvalui ceva din mecanismul mental care le-a declansat: sentimentul excluderii, dezaxarea, ratarea, pierderea sensului destinului propriu si al lumii, esuarea in viata personala, nevoia patologica de a iesi din anonimatul adanc la care predispune o lume aflata ea insasi intr-un curs tot mai agresiv de globalizare. In mod straniu, crima infaptuita de catolica Luminita Zamfira Solcan, la Taize, ridica la scara mondiala tentativa de asasinat comisa la izolata Manastire "Petru Voda" de catre teologul ortodox (dupa refuzul intrarii in monahism, s-a inscris la Teologie). Indiferent ca sunt de religie islamica sau crestina, dezaxatii, fanaticii si esuatii ajung la domeniul confesional doar pentru ca, simtindu-se marginalizati si exclusi de o s