"23 august 2005 - un deceniu si jumatate de impliniri marete". Daca ar mai fi rezistat Scanteia sau stilul scanteist de jurnalism. acesta ar trebui sa fie motto-ul acestei veri revolutionare. Ne bantuie si ne obsedeaza aceasta sarbatoare ciudata, confiscata de comunisti, cum ne bantuie "ceata rosie" coborata de pe zidurile Kremlinului si cuibarita de mai bine de 60 de ani intr-o tara de fosti actuali si de actuali fosti.
E, poate, momentul bilantului. E momentul sa ne autoacuzam de nostalgii. Luati un almanah "Scanteia Tineretului" din 88. Rasfoiti jumatatea dedicata lui Ceausescu. Luati o lupa si uitati-va atent la poze. Daca nu o sa zariti in preajma "oraculului din Scornicesti" cel putin zece parlamentari, prefecti, presedinti de consilii judetene, ministri post-decembristi, fosti sau actuali, puteti sa spuneti ca in mod clar comunismul a murit. Dar probabil ca veti gasi cel putin 20. Cameleoni cu privirea hulpava, hopa-mitici de tranzitie, care au schimbat doar "icoana" intr-o ureche cu Ceausescu de pe peretele biroului, pentru a pune in loc alti carmaci. Ramasi fideli fostelor tovarasii comuniste, au perpetuat acelasi sistem de cumetrii, de invarteli, de ciubucuri, de pile.
Istoricul Florin Medelet spunea ca in materie de spagi in Romania s-a schimbat doar obiectul : de la butelie si sacosa de carne la terenuri si plic. Oamenii au ramas aceiasi. Au avut atunci putere in esalonul II, acum jubileaza in prima scena a politicii. E celebra, ca valoare documentara, imaginea in care, intr-un padoc de vanatoare, undeva, in nordul Moldovei, Ceausescu ii bate la fund cu cravasa de prim vanator al tarii pe alde Bobu, Postelnicu si alti tovarasi de camarila care trec, in sir indian, in patru labe, prin fata "clarvazatorului".
Politica, adevarata politica, "made in Romania" a ramas la fel. In restaurante, la curve, la baut, prin hoteluri de interlop, intre
